Am vorbit cu Iulia, mama Florinei. Avea lacrimi in ochi, pe care, desi nu le-am vazut, le-am simtit in glas. Este o mama extraordinara. Sa stai 3 luni izolata intr-un spital, sa nu cunosti limba, sa nu ai cu cine sa comunici, sa fii singura, dar mai ales sa te uiti la copilul tau cum sufera cumplit, cum semnele vitale sunt slabe... trebuie sa fie extrem de greu. Cu toate acestea,a avut curaj si putere si a luptat alaturi de fetita ei.
Imi spunea ca nu ii vina sa creada ca s-a trezit. Nu ii vine sa creada ca dupa 3 saptamani de ECMO(circulatie extra-corporeala), timp in care medicii nu aveau asteptari foarte mari si erau extrem de rezervati, intr-o dimineata, Florina a deschis ochii...
Fetita aceasta are un inger ce a lasat-o aici, langa parintii si langa fratii ei....
Isi doresc sa se intoarca in tara, insa starea de sanatate nu este inca stabila. Pultusul a scazut azi si la 90, saturaria variaza intre 73-96. Ceea ce este mai rau, este faptul ca nu ii place mancarea nemteasca. Condimentele si picanteriile. Iulia a explicat acest lucru, se tine cont de aceasta preferinta, insa ea nu mananca decat mancare gatita romaneste. 
Rodica, mama Bellei, ii duce mancare gatita de ea, insa acum, in zilele acestea, este prea prinsa pentru a putea gati pentru Florina. Si atunci micuta nu prea mananca. Asta echivaleaza cu pierderea in greutate a 50 de grame pe zi, lucru destul de nefast. 

In seara aceasta au trecut medicii la vizita si spuneau ca pana luni tot o mai tin, pentru ca tuseste.
De aparat si de consumabile au nevoie urgenta. Nu este inclus in formularul S2, iar CAS nu deconteaza aceste sume.
Medicii din Munchen nu o lasa sa plece din spital pana cand nu are coagucheck-ul si testerele, acele si medicamentatia.